Copiii de 2 respectiv 3 ani sunt într-o continuă cercetare a lumii de aceea este foarte important să intrăm și noi, alături de ei, în jocul „de-a savanții”. Având susținerea noastră le vom întări încrederea în sine și îi vom dezvolta din toate punctele de vedere (cognitiv, social). Fiind un prag destul de dificil, care necesită într-adevăr mult calm și răbdare, m-am gândit să vă împărtășesc câteva sugestii de activități.
Din punctul de vedere al motricității, copiii între vârstele de 2-3 ani prind și aruncă mingea către cineva (ușor stângaci la început), pot aduce un pahar cu apă fără să-l verse, apucă obiectele și le bagă în gură, deoarece aceasta reprezintă principalul organ de cunoaștere; merg din ce în ce mai bine, sparg baloane cu piciorul, trag jucăriile după ei, adună obiecte de pe jos, construiesc turnulețe din cuburi.
Pentru dezvoltarea motricității, puteți realiza următoarele activități:
desenarea unui traseu pe baza căruia trebuie să ducă un obiect din punctul A în punctul B;
să sară pe tălpi colorate lipite pe jos în diverse direcții;
să meargă ca piticii, ca pisica, precum câinele și alte animale;
să se rostogolească pe o pătură astfel încât să se înfășoare totodată în ea;
să spargă baloane de săpun.
De asemenea, la aceste vârste se dezvoltă motricitatea fină și trebuie să ținem cont de acest aspect, atunci când ne gândim la activități.
Vă ofer câteva idei care-i vor încânta și cu siguranță se vor distra:
să înmoaie un burete în apă, apoi să-l stoarcă în alt recipient
să așeze pompoanele colorate în pahare după diverse criterii (în special culoare)
să înfigă bețișoare de frigărui în foi de aluminiu așezate pe diverse obiecte (oale, cutii)
să modeleze cu plastilină biluțe colorate de diferite mărimi
să picteze folosind tehnica amprentării
să lipească biluțe colorate pe bandă scoci
să așeze cârlige pe o sfoară sau pe marginea unei cutii
să facă puzzle cu forme din lemn
să pună apă cu o sticluță în mai multe recipiente
să caute obiecte în făină sau ladă de nisip.
Din punct de vedere cognitiv, ei descoperă lumea și învață noțiuni de bază (animale, culori, forme, cifre).
De pildă, fiind la vârsta în care le place să imite zgomote și sunete de animale, propun un joc ce se numește „Petrecerea fermierului Bob”. În mijlocul camerei puneți mai multe animăluțe pe care copilul trebuie să le selecteze ca invitați la petrecere. Totodată, în momentul alegerii unui animal, trebuie să spună cum se numește, ce mănâncă, unde trăiește și să-l imite. De regulă, e important să fie atât animale domestice, cât și sălbatice. Pentru că sunt foarte atrași de imagini, puteți confecționa un binoclu din două tuburi de la hârtie igienică și o bucată de sfoară. Pozele cu animăluțe, fructe, legume sau alte concepte pe care doriți să i le însușiți le lipiți pe un perete cu bandă adezivă. Copilul va fi plasat într-un colț mai îndepărtat al camerei de unde va spune ce observă în imagini cu ajutorul binoclului. Va fi o activitate distractivă care-i va antrena atenția, concentrarea, memoria, observația.
La aceste limite de vârstă trebuie să țineți cont de faptul că cel mai mult copiii învață prin intermediul cântecelor. Haideți să vedem de ce sunt atât de importante și cum îi dezvoltă.
Cântecele prezintă o sumedenie de caracteristici ce-i ajută pe preșcolari să-și dezvolte memoria (amintirea versurilor); atenția auditivă prin identificarea unor stimuli sonori dintr-o încăpere liniștită (tic-tac-ul ceasului, vocea educatoarei/ părintelui, pași etc), prin audierea unor sunete de durate diferite (clopoței, pian, tobă), prin reproducerea unor onomatopee; concentrarea pe tonalitate, sunete, ritm; imaginația, simțul estetic, simțului ritmic, vocea.
Câteva activități pentru copiii de 2-3 ani au în vedere audiții muzicale, jocuri muzicale, exerciții muzicale.
Voi oferi exemple de jocuri muzicale pe care le puteți face acasă cu ei: podul de piatră în cadrul căruia copiii se țin de mâini câte doi și vor trece pe sub un pod format prin ridicarea brațelor deasupra capului („Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa și l-a luat/ Vom face altul pe râu în jos/Altul mai tainic și mai frumos), ursul doarme și visează în cadrul căruia copiii se prind de mâini și formează un cerc în interiorul acestuia stând un altul ce va reprezenta ursul care doarme și care va alege un copil să-i ia locul („Ursul doarme și visează/Că papucii lui dansează/Ce să-i dăm noi de mâncare/Lapte, miere sau cafea?/S-aleagă pe cine-o vrea!/Ursul doarme și visează?/Că papucii lui dansează/Ce să-i dăm noi de mâncare?/Ouă, brânză și-o sarma/Ia ghicește dumneata!”), deschide urechea bine („Deschide urechea bine, Să vedem ghiceşti, ori ba? Cine te-a strigat pe tine? Hai, ghiceşte nu mai sta!”)- un copil va sta cu ochii închiși urmând ca la finalizarea cântecului să spună ce copil l-a strigat; castelul care este un joc expresiv, de mișcare și muzical („A fost odată un castel, Uite-aşa. Cu mii de turnuleţe-n el, Uite-aşa. Castelul avea un geam mic, Uite-aşa. Prin care privea un pitic, Uite-aşa. Piticul nostru se juca, Uite-aşa. Şi o pitică-l imita, Uite-aşa. Veniţi cu toţii pe la noi, Uite-aşa.Veniţi să vă jucaţi şi voi. Uite-aşa.”)
Iată că la vârsta de 2-3 ani, copiii își însușesc cunoștințele prin intermediul jocurilor distractive, jocurilor de mișcare, imaginilor, jocurilor muzicale, dezvoltându-și astfel motricitatea fină, imaginația, gândirea logică, memoria, atenția, concentrarea. Chiar dacă „ne lipsesc uneori jucăriile”, așa cum spunea Marin Sorescu, „noi suntem niște oameni foarte mari și nu mai e nimeni mai mare ca noi care să ne mângâie”.