Poezie: Peste tot iarna-i stăpână

Peste tot iarna-i stăpână

de Elena Mititelu

Curg uşor, se fac grămadă,

Fulgii moi, ca-ntr-o poveste,

Joacă jos şi sus, pe creste,

Iarna vine cu paradă.

Flori de apă plâng pe geamuri,

Pleduri învelesc pământul,

Cântă pe o strună vântul,

Prin cocarde prinse-n ramuri.

Pârtii au sculptat copiii

În troienele înalte,

Trambulinele să salte,

Se îngrămădeau hazlii.

Clanţa se prinde de mână,

Lemnele sperie gerul,

Fumul alb pictează cerul,

Peste tot iarna-i stăpână!