La ce vârstă îți vei da copilul la grădiniță?
La 3 ani?
La 2 și ceva? :)
Știm că la 2-3 ani copilul poate să meargă, să alerge, să urce scările, să se încalțe, înțelege aproape tot ce îi spui și se exprimă în propoziții simple (cu 3-5 cuvinte).
Mai mult, înțelege relația dintre cauză și efect și îi place să se joace în preajma altor copii.
Totuși... este el pregătit pentru grădi?
Adică... oare va plânge? Se va simți abandonat? Va suferi?!
Adevărul este că, în primele zile în care îți lași copilul la grădiniță (sau la creșă) te poți simți copleșită de senzația că îl părăsești.
Copilul separat de mama lui îi caută instinctiv apropierea, apare o reacție biochimică ce provoacă îngrijorare/ anxietatea de separare (e vorba despre hormonii adrenalină și cortizol). El nu este încă obișnuit (în cele mai multe cazuri) să stea departe de mama...
BINE DE ȘTIUT: copilul nu procesează la nivel mental că ”Mami mă părăsește și nu mai vine niciodată după mine...”.
Dar este nevoie de un pic de răbdare, blândețe și hotărâre din partea părinților și a educatoarei pentru ”lungirea” celebrului ”cordon ombilical” dintre mamă și copil.
Aceasta este PERIOADA DE ADAPTARE.
Copilul învață prin experiența zilnică faptul că stă un pic la grădi (unde face multe lucruri plăcute și interesante), iar apoi părinții apar și merg împreună acasă.
Prin repetiție, intervine OBIȘNUINȚA și OPTIMISMUL.
Apoi copiii vor crea O NOUĂ RELAȚIE PUTERNICĂ de atașament (prietenie, încredere, iubire) cu educatoarea.
Și vor avea EXPERIENȚE DE ÎNVĂȚARE MINUNATE împreună.
Cel mai NEFOLOSITOR lucru pe care îl poate face părintele când aduce copilul la grădiniță este să transmită o stare de nehotărâre: mă duc - mă întorc; îl aduc în brațe, îl las jos, îl trimit (Hai, du-te!), iar la refuzul lui, iar îl ridic în brațe, iar îl pun jos – și de la capăt...
Semnalele acestea mixte din partea mamei/tatălui se transmit traumatic celui mic. ”Dacă mami/tati nu e sigur, oare sunt în pericol?”.
Prin urmare, pentru o adaptare ușoară a copiilor la grădiniță, mai întâi se pregătesc părinții.
Ca perspectivă de viață, ”părăsirea cuibului” de către cel mic este un pas înainte (chiar primul pas dintre mulți alții ce vor urma).
Despărțirea de dimineață celebrează (cu sau fără lacrimi) o nouă etapă – distanțarea.
Copilul nu este abandonat, nu pleacă nicăieri, rămâne doar pentru câteva ore la grădi.
Și, oricum, care ar fi alternativa?
Psihologii ne asigură faptul că durerea emoțională a separării sănătoase ”se repară”, nu lasă urme pe termen lung și creeză un tip de reziliență emoțională, atât de necesară în viață!
TIPS & TRICKS pentru o adaptare cât mai ușoară:
- Povestiți-le că există niște clădiri numite grădinițe unde se întâlnesc mulți copii și se joacă împreună. Că există acolo și niște adulți numiți educatori care îi învață pe cei mici jocuri noi și tot felul de activități interesante. Mulți părinți ne-au spus că programul de activități de la Grădinița Online i-a ajutat pe cei mici să se obișnuiască cu modul de lucru și cu ideea de a avea un program zilnic de activități și le-a stârnit chiar dorința de a merge la o grădiniță;
- Dacă există posibilitatea, mergeți la grădiniță să cunoașteți viitoarea educatoare și să vă jucați un pic împreună (dacă cel mic interacționează cu jucăriile, cu spațiul și cu educatoarea în prezența părinților, copilului îi va fi mai ușor);
- Pregătiți copilul pentru ideea că va merge la grădi: reprezentați concret traseul zilnic al familiei cu jucării pe podea sau sub formă de desen (de exemplu: Plecăm cu toții dimineață de acasă, tu rămâi la grădi să te joci cu educatoarea și copiii; mama și tata merg la serviciu, iar la 12:00/18:00 venim, te luăm de la grădi și ne întoarcem cu toții acasă). Faceți asta în mod repetat, ca un joc dinamic, schematic, cu atitudine veselă, până când cel mic va învăța. Astfel, el va fi mereu conștient de legătura dintre el și voi, legătură care nu dispare chiar dacă vă aflați, câteva ore pe zi, la distanță unii de alții;
- La despărțire, luați-vă la revedere de la copil cu deschidere, încredere și curaj (ezitarea din partea părinților transmite copiilor îndoială, îngrijorare sau chiar frică); cel mic/cea mică va fi bine și în siguranță, iar dacă va plânge și nu va reuși să se liniștească/ să mănânce/ să adoarmă educatoarea vă va suna (stabiliți asta cu ea încă de la început); când copilul sensibil are încredere că veniți când are mare nevoie de sprijinul vostru/când a obosit, va avea și din ce în ce mai mult curaj să stea la joacă și la activități;
- Când îl luați la prânz fiți disponibili pentru conectare cu copilul pentru joacă și celebrați micile reușitele ale acestuia (de exemplu, desenul sau lucrarea practică făcute la grădi). Este posibil ca în perioada de adaptare acasă să fie mai irascibil, obosit sau agitat – va trece.
Copilul s-a adaptat la grădi când începe să țopăie, să cânte, să râdă și să se adreseze spontan. Poate dura câteva zile, săptămâni sau chiar luni.
Este esențială colaborarea isteață și plină de încredere dintre părinți, educatoare și copii.
Până la urmă, este vorba despre un eveniment minunat în viața voastră!
Cel mic... crește mare! Celebrați!
Spor în toate cele bune!