Știți cum sună Idealul educațional al școlii românești?
Atenție, nu vreau să încep o discuție nesfârșită și tristă în legătură cu ce nu funcționează încă în sistemul de învățământ actual.
Să ne îndreptăm, în schimb, atenția asupra IDEALULUI EDUCAȚIONAL, să privim puțin de ”deasupra norilor”, de unde începe totul, ca să înțelegem pentru ce ne străduim de fapt, pentru ce dăm zilnic tot ce avem mai bun din noi – părinți, profesori și copii.
Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.
Și totul începe cu… educația timpurie (pe care o iubim noi atât de mult). Educaţia timpurie (0-6 ani) este formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.
Ce-și propune, de fapt, grădinița?
Finalitățile specifice educației preșcolare, așa cum reies din literatura de specialitate, sunt următoarele:
- Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități și formarea unei imagini de sine pozitive;
- Îmbogățirea capacității copilului de a relaționa cu ceilalți copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și a-l stăpâni prin explorări, exerciții, încercări experimentări;
- Sprijinirea copilului preșcolar pentru a dobândi cunoștințe, capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală, precum și vieții sale ulterioare în societate;
- Asigurarea dezvoltării normale și depline a copilului preșcolar, valorificând potențialul fizic și psihic al acestuia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală, jocul.
Pe scurt, întreaga perioadă a preșcolarității este dominată, pe de o parte, de acțiunea de dezvoltare a personalității (”Cine sunt eu?”, ”Ce-mi place/nu-mi place?”, ”Ce pot/nu pot?” ș.a.), iar pe de altă parte, de implicarea inteligenței pentru a răspunde la marile întrebări ale vieții ( ”Ce este?”, ”De ce?”, ”Cum?” ș.a.). În plus, transformarea prin care trece corpul în primii ani de viață este cea mai mare și mai spectaculoasă din parcursul întregii vieți – dar de aceasta ne vom ocupa cu altă ocazie.
Și mai concret, activitățile din grădiniță (indiferent dacă aceasta este de stat sau privată) au ca scop socializarea și progresul copilului și pregătirea pentru învățarea de tip școlar ce va urma. Pe parcursul unei zile, învățarea se face spontan, dar și dirijat, mai ales prin conținutul activităților obligatorii (copilul se pregătește pentru trecerea treptată de la jocul liber la activitatea școlară desfășurată în cadrul lecțiilor).
Sistemului de educație este într-un proces continuu de transformare pentru a fi în acord cu cerințele și nevoile comunității, cu fenomenele culturale și sociale, locale și mondiale (cum ar fi apariția de noi profesii pe piața muncii, creșterea diversității culturale, impactul tehnologiilor moderne, probleme de mediu, conflicte internaționale ș.a.). Grădinița de copii, ca verigă importantă a învățământului preuniversitar, cunoaște numeroase schimbări atât la nivelul finalităților (obiectivelor), cât și la nivelul structurii, strategiilor educaționale și conținuturilor vehiculate. Nu mă pot abține să mă întreb - se vede asta și de la voi: deplasarea accentului de pe informații spre formarea de capacități și atitudini necesare în viață și la școală; centrarea pe copil, pe aspirațiile, nevoile înclinațiile sale?
Știați că în evoluția preșcolarului, impactul experiențelor de învățare din afara grădiniței fizice este cel puțin la fel de prezent ca și cel al influențelor formale oferite de grădiniță? De aceea, experiența formativă din familie și comunitate (cluburi opționale, programe educaționale, excursii, filme, cărți, jocuri, teatru, activități practic-gospodărești, vizite, sunt mega importante și ajută enorm la dezvoltarea copilului.
Cele mai importante achiziții pe care trebuie să le aibă un copil de 5-6 ani, la finalul marii aventuri preșcolare, sunt:
formarea deprinderii de ascultare activă și conștientă;
capacitatea de concentrare voluntară (15-30 de minute);
formarea unui spirit de hărnicie, cu obiceiul de a finaliza sarcina începută;
rafinarea motricității fine și capacitatea de a desena complex și expresiv; bun control al creionului;
dezvoltarea auzului fonematic;
pronunția corectă;
recunoașterea numerelor pe scara numerică – înțelegerea scării numerice (0-20); înțelegerea relației cauză-efect, parte-întreg;
dezvoltarea motricității grosiere, fără probleme la mersul în echilibru, forfecări, prins-aruncat, sărit și coordonare față-spate;
formarea jocului tranzacțional, cu depășirea etapei de joc solitar;
imagine de sine bună în raport cu grupul (inițiativă, colaborare, control bun al impulsurilor, prieteni stabili, voce personală).
La final, subliniez intenția mea de a rămâne cu o imagine un pic mai clară a ceea ce avem de făcut în continuare (versus o stare de confuzie, frustrare sau descurajare): odată ce suntem informați (în calitate de părinți și profesori), mai întâi ne stabilim ce obiective avem în legătură cu copiii noștri, apoi descoperim împreună cum să ajungem acolo pe calea cea mai bună și folosind metodele cele mai potrivite. Până la urmă, ”educație” derivă și din latinescul ”educo-educere” care înseamnă a duce, a conduce, a scoate.
Deci, încotro conducem copiii? Și cum?
Împreună!
Te sprijinim în educația copilului tău cu materiale și conținut educativ. Descarcă cele 7 fișe gratuite pe care le postăm săptămânal pe site-ul www.beekid.ro, abonează-te să primești lunar 30 de fișe educative sau poți încerca programul de activități Grădinița Online.
Te îmbrățișez.