La început ”lumea” este doar imaginea mamei și se termină prin a fi întreaga omenire…
Vreau să vă împărtășesc una dintre teoriile mele preferate ale dezvoltării.
Am descoperit-o în facultate, în cursul de ”Psihologia vârstelor” și mă reîntorc în fiecare an la ea, pentru reîmprospătarea informațiilor.
Oferă repere simple, puncte forte și probleme potențiale ale etapelor de dezvoltare emoțională.
Încă de la naștere, între nevoile copilului și cerințele sociale apar conflicte – dar nu-i nimic, rezolvarea progresivă a acestora duce la... dezvoltare!
După cum urmează:
Stadiul 1 - Încredere
Un bebeluș are nevoie să dezvolte o relație în care să primească cele necesare de la o persoană care vrea și poate să i le ofere (de obicei mama).
El trebuie să se simtă confortabil cu mama lui și să știe că ea va fi întotdeauna alături atunci când el va avea nevoie.
+ O îngrijire constantă, permanentă îi permite bebelușului să învețe să tolereze frustrările și să amâne recompensele imediate, întrucât știe că poate avea încredere în adultul din jurul lui.
- Dacă nevoile sale nu sunt satisfăcute în mod sistematic, el poate dezvolta un sentimment de neîncredere, reacționând la frustrări prin anxietate și supărare.
Stadiul 2 - Autonomie
După ce copilul începe să meargă, el încearcă progresiv să-și controleze propriul comportament (”Fac eu!”).
Întrucât nu își cunoaște foarte bine capacitățile el necesită încă supraveghere atentă și protejare de excese, permițându-i-se totuși un grad de autonomie.
+ Este deosebit de important ca în acest stadiu părinții să nu-i provoace copilului rușinea de a se simți incompetent, incapabil.
- Această rușine poate fi o experiență devastatoare pentru oricine, cu atât mai mult pentru un copil care se luptă pentru autonomia sa, neștiind încă sigur dacă își poate dezvolta o autoreglare completă.
Stadiul 3 – Inițiativă
După ce copilul a câștigat un simț al autonomiei relativ sigur, el intră în al treilea stadiu de dezvoltare, fiind gata să ia inițiative în planificarea propriilor sale activități (își asumă, planifică și abordează o sarcină numai de dragul de a fi activ și în mișcare).
+ Copilul este gata de activități ”pozitive”, constructuve.
- Problema potențială la această vârstă este vinovăția: copilul ar putea să simtă că impulsivitatea lui are consecințe dezagreabile.
* Este perioada de atracție față de părintele de sex opus: un comportament seductiv al fetițelor față de tatăl lor și unul directiv, masculin, al băieților față de mame. Odată ce copilul își va rezolva aceste atracții fără șanse, el se va identifica cu părintele de același sex.
Stadiul 4 - Hărnicie
Atunci când copilul ajunge să își accepte familia prin identificare cu părintele de același sex, el intră în al patrulea stadiu și este gata să înfrunte lumea largă.
La această vârstă, în cultura noastră, de obicei se merge la școală.
Înainte de a deveni un adult, copilul trebuie să devină mai întâi un ”lucrător” – el învață că va fi recunoscut ca atare dacă produce ceva, dovedind hărnicie.
+ Copilul vrea să învețe abilitățile tehnice specifice adulților (fie că acestea sunt scrisul poeziilor sau vânătoarea).
- Problema potențială în acest stadiu o constituie senzația de inadecvare și inferioritate care poate apărea dacă nu apreciem producțiile copilului.
În teoria lui Erikson acesta este un stadiu decisiv, copilul pregătindu-se pentru asumarea rolurilor de adult.
După cum se vede, primele 5 stadii reprezintă drumul de la încredere la hărnicie și corespund copilăriei.
Ultimele 3 descriu calea de la identitate la integritatea Eu-lui.
Astăzi închei aici articolul meu. Dacă vreți să aflați mai multe despre celelalte stadii, dați-mi de știre.
Până atunci, vă doresc să vă bucurați de copii , mulțumesc doamnei profesor al cărei curs mi-a făcut viața un pic mai frumoasă și mai ușoară și... spor în toate cele bune! :)